Charles Nodier - "Zâna Firimiturilor"

"O, perversitate a acestui secol de decadenţă!", mugi rotofeiul şi veselul preşedinte, întinzându-şi braţele scurte cu toată elasticitatea de care erau capabile până aproape de îmbinarea orizontală dintre toca sa judiciară şi partea capului care ar fi putut să-i conţină creierul şi pe care o depăşeau mult de ambele părţi pavilioanele împurpurate ale urechilor sale clăpăuge. "Am ajuns, aşadar, la vremurile de calamitate prevestite de profeţi! Nu s-a pomenit pe vremea tinereţii noastre ca cineva să fi abuzat, prin înfăţişări false şi halucinatorii, de credulitatea acestui sex debil şi capricios, înainte de împlinirea majoratului! Şi încă, aceasta nu se tolera decât celor cu obârşie aleasă! – Rapt! furt! omicid înfăptuit cu scopul de a vătăma! Dezolaţiune a dezolaţiunilor! – Totuşi, cum ar fi insolit, ilicit, şi de altfel fizic imposibil să spânzuri de trei ori individul aci de faţă, nu-mi amintesc numele lui – opinez ca el să fie spânzurat sus şi bine, cât mai curând posibil, rămânând ca acuzaţiile dubioase să se lămurească la viitoarea şedinţă plenară a Curţii. Dar grăbiţi-vă, grăbiţi-vă, fir-ar al dracului: non festina lente pentru a însăila discursuri filantropice şi sentimentale, domnule din barou, căci, dacă n-am greşit la numărătoare, am lichidat azi douăzeci de ticăloşi ca ăsta; şi mi se pare că ne îndeplinim funcţiile blândului nostru minister de părintească propiaţiune, a diluculo primo, cum zice Cicero, adică, domnilor, de când aurora a deschis porţile răsăritului cu degetele ei trandafirii. Căci, oricâtă plăcere s-ar afla în îndeplinirea datoriei, e anost să tot spânzuri."