duminică, 7 septembrie 2008

Curzio Malaparte - Pielea


Ne-au făcut-o, morţii ăştia. Mereu morţi şi iarăşi morţi. Peste tot numai morţi. De trei ani de zile văd numai morţi pe străzile din Napoli. Şi cum fac pe nebunii! De parcă nu ar fi decât ei pe lume. Ar trebui să-şi bage minţile în cap, până la urmă! Dacă nu, la cimitir cu ei în şuturi, şi să tacă dracului! [...]

Toată lumea ştie ce neam de egoişti sunt morţii. Numai ei există pe lume, nimeni nu mai contează decât ei. Sunt geloşi, plini de invidie şi pot să le ierte orice celor vii în afară de faptul că sunt vii. Ar vrea ca toţi să fie ca ei, plini de viermi şi cu ochii goi. Sunt orbi şi nu ne văd; dacă n-ar fi orbi, ar fi văzut că şi noi suntem plini de viermi. Ah, blestemaţii! Ne tratează ca pe nişte servitori, ar vrea să fim acolo, la dispoziţia lor. Întotdeauna gata să le satisfacem capriciile, să ne înclinăm, să ne scoatem pălăria şi să le spunem "sluga dumneavoastră preaplecată". Încercaţi să-i spuneţi un "nu" mortului, să-i spuneţi că în fond, cine e mort zace, şi cine trăieşte nu are timp de pierdut cu un mort, că aveţi altceva de făcut, că cei vii au treburile lor de îndeplinit, chiar faţă de cei vii şi nu faţă de cei morţi, încercaţi să-i spuneţi că, în fond, cine e mort zace şi cine trăieşte îi dă pace. Încercaţi să-i spuneţi chestia asta unui mort şi o să vedeţi ce vi se va întâmpla. O să se înfurie ca un câine turbat şi va încerca să vă muşte, să vă zgârie faţa cu unghiile. Ar trebui ca poliţia să le pună cătuşe morţilor în loc să se încăpăţâneze şi să-i încătuşeze pe cei vii. Ar trebui închişi în case cu lanţuri la mâini şi să se prevadă ca funeraliile să fie însoţite de oameni de pază care să-i protejeze pe oamenii cumsecade de furia acestor blestemaţi care au o forţă îngrozitoare, pot să rupă gratiile, să dărâme o casă, să sară afară şi să muşte şi să zgârie obrazul tuturor, rude sau prieteni. Ar trebui îngropaţi cu cătuşe la mâini, gropile să fie adânci, sicriele bătute în piroane, iar pământul de pe mormânt bătucit bine pentru ca blestemaţii să nu mai poată ieşi afară şi să muşte lumea. Ah, dormiţi în pace, dacă puteţi, morţilor! Dormiţi în pace şi lăsaţi-i, dacă puteţi, în linişte pe cei vii!