"Pe străzile Cevengurului treceau oameni. Astăzi, unii dintre ei mutaseră case, iar alţii căraseră în braţe grădini. Şi iată, acum se duceau să se odihnească, să discute, să-şi încheie ziua în cercul tovarăşilor. Mâine ei nu vor trebui să muncească, fiindcă la Cevengur pentru toţi şi fiecare trudea numai soarele, declarat la Cevengur proletar universal. Ocupaţiile oamenilor, în schimb, nu erau obligatorii, din îndemnul lui Cepurnîi, Prokofie dăduse muncii o interpretare specială, potrivit căreia, odată pentru totdeauna, munca era declarată o rămăşiţă a lăcomiei şi desfătării exploatator-animalice, întrucât înlesneşte apariţia proprietăţii, iar proprietatea - asuprirea; numai soarele alocă oamenilor raţii pe deplin satisfăcătoare pentru a trăi, şi orice lăcomie provocată de munca omenească te duce pe rugul războiului de clasă, întrucât se creează obiecte dăunătoare, de prisos."
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu