Erich Kästner - Omul sintetic

Profesorul Bumke oameni a inventat de curînd.
Ce-i drept, costă mult, cum vedeţi din prospect.
Dar în şapte ore numai, îi poţi avea oricând
şi, în plus, vin pe lume fără niciun defect.

Astfel de avantaje nu-s de dispreţuit.
Profesorul Bumke mi-a spus-o pe larg, şi tenace,
deşi de la primele vorbe eram lămurit:
costă mult oamenii-Bumke, dar face!

Se nasc cu mustaţă sau sâni, după scheme,
cu accesorii de sex şi de toate.
Copilăria şi adolescenţa sunt doar pierdere de vreme,
susţine Bumke. Şi are dreptate.

Zicea: dacă vrei să ai un fiu avocat,
e de-ajuns să-l comanzi şi îl capeţi îndată,
franco uzina, competent şi versat
în orice speţă, oricât de complicată.

La ce să aştepţi ani în şir, cu răbdare,
pân' ce produsu-unei nopţi de arşiţă
să-şi ia licenţa şi alte examene similare,
ocolind pe la creşă şi pe la grădiniţă?

Unde mai pui că pruncul poate-avea o boală gravă
sau să fie nătâng sau niţel anormal.
Sau să-i placă să cânte. Şi iese cu gâlceavă,
dacă părinţii n-au auz muzical.

Nu-i aşa că nimeni nu poate prezice
ce ajunge un copil, oricât de dotat?
Bumke spune că poate livra taţi şi fiice
şi că-n metoda lui nicicând nu s-a-nşelat.

Va mări în curând uzina lui umană.
Sortimentele-s de pe-acum peste două sute.
Primeşte-napoi rebuturile fără nicio şicană.
Acestea, fireşte,-n retorte vor fi refăcute.

Am zis: "Dar există şi-o lipsă-n această recoltă
a maternităţii-Bumke -- altminteri merge strună:
oamenii ies prea constanţi şi nu se dezvoltă."
Dar Bumke: "Păi tocmai asta-i partea lor bună!"

"Socot eu dezvoltarea atât de necesară?"
Profesorul Bumke mi-o zise cu glas răspicat.
Pe frunte i se adânci o cută amară.

Şi-un fiu de patruzeci de ani mi-am comandat.

(Traducere de I. Cassian-Mătăsaru)